ghei moment

e extrem de nasol ca atunci cand in sfarsit crezi ca nu ti se mai poate intampla nimic rau, cand ai impresia ca mai jos de atat nu te poti infunda viata/soarta/destinul iti scoate in cale pe cineva mult mai ghinionist ca tine si in momentul ala trebuie sa te resemnezi si sa accepti ca se poate si mai rau pentru tine si ca ar trebui sa fii recunoscator ca esti, relativ, norocos. de exemplu ieri, cand imi indeplineam inaltele atributii de taietor de bilete si, bineinteles ca reflectam la situatia mea nasoala si la faptul ca dintr-un pusti care putea deveni orice si-ar fi dorit am ajuns... am ajuns... ma rog, nimic, a venit un pusti. cum era trecut deja de ora la care mai taxez intrarea am incercat sa-l ignor, asa cum fac de obicei cum fac de obicei, pentru ca nu imi place sa interactionez cu oameni care ma privesc ca pe un obiect de mobilier, nu-i condamn, avand in vedere ce ocupatie am si eu m-as ignora si i-am facut semn ca poate intra numai ca el n-a inteles si avenit la mine sa ma intrebe daca poate merge la sergiu, n-am inteles din prima ce zicea pentru ca avea o voce pierita si o fata palida si mi-a zis ca are 21 de ani si mi-a repetat de vreo 2 ori si dup-aia mi-a aratat si buletinu desi nu i-am cerut si mi-a promis ca nu face probleme sa nu-mi fac griji deji eu nu-mi faceam griji si oricum nu m-as fi gandit ca e mai tanar de 21, ci mai bolnav, mult mai bolnav de 21 si atunci mi-am aminti de copiii de la Deleni unde au un preventoriu de TBC, unde vin copii saraci pentru ca nu prea au de unde scoate bolanavi de TBC, dar scriu la toti in fisa suspect TBC ca sa aiba unde sta, stiu asta pentrui ca am dormit o noapte in biroul doctoritei cu fiica ei cand am fost acolo si am rasfoit dosarele, si acolo copiii de 12 ani aveau dimensiunile unora de 6 sau 7 cred ca din cauza ca mancau putin si prost, macaroane cu branza ceea ce m-a dus cu gandul la italienii batrani de la tara care depaseau destul de rar 1 metru jumate pentru ca atunci cand erau copii erau foarte saraci in timpul sau imediat dupa al doilea razboi mondial si atunci mi s-a parut ca ar trebui sa nu-mi mai plang mie de mila si sa-i plang lui desi poate nu era nefericit, poate ca el nici nu stia cat imi pare de ghinonist si batut de soarta imi parea mie, dar bineinteles ca mi s-a dus naibii toata dispozitia spre auto-compatimire in care ma complaceam. e nedrept. viata e nedreapta. e naspa. nu poti sa te bucuri nici macar de starea ta nasoala