observ că sunt din ce în ce mai puţin inteligent. Am decăzut de la parerea exagerata din perioada pubertăţii că aş fi hărţuit de genialitate cu mult timp în urmă. Mă mulţumisem cu o mediocritate auto-impusă care te scapă de o mulţime de probleme. Zilele astea încep să cad în cealaltă extremă. Analizându-mi o suma de decizii din ultimul an începe să mă întreb dacă nu cumva începe să mă bantuie imbecilitatea. Cum am putut să-mi închipui că, mutându-mă la 150 de kilometri de sursa unor anumite indispoziţii ale mele, voi reuşi ceea ce n-am reuşit mutându-ma la 3000? Există oare vreo distaţă care ne îndepărteaza suficient de neplacerile noastre? Dacă da, care o fi aia, că Iaşii încep să mă sufoce.
În altă ordine de idei, incidentele din Basarabia. Facem pariu c-o să se liniştească? Nu de alta, dar şi ei sunt cam din acelaşi aluat ca şi mândreţea asta de neam deja european. Dacă nu ne-ar fi ajutat nişte baieti, care la noi au ochi albaştri, dar la ei nu stiu, comunismul ar mai fi durat destul încât să ne bucurăm şi noi de nişte spitale bombardate de forţele forşele aducătoare de democraţie nesolicitată ale nato.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu